Analiză asupra fenomenului violenţei şcolare

• Direct bullying

• Non-especific

Analiza fenomenului violenţei şcolare a pornit de la un caz de violenţă fizică între doi elevi manifestate în timpul orelor de curs, precum şi de manifestarea unui comportament inadecvat al unuia dintre elevi faţă de un cadru didactic (exprimare inadecvată şi tulburarea desfăşurării orelor).
Pornind de la acest caz, s-a încercat analiza fenomenului de violenţă şcolară, menţionarea unor dificultăţi curente sau potenţiale cu care se confruntă elevii, cadrele didactice, părinţii si echipa managerială din acest punct de vedere, precum şi identificarea unor măsuri de prevenire şi intervenţie dezvoltate la nivelul şcolii, cu sau fără implicarea altor factori sociali.

În primul rând, cadrul didactic implicat a aplanat conflictul dintre elevi pentru a preveni escaladarea şi transformarea acestuia într-un caz de vătămare corporală.
Ulterior, cazul a fost supus atenţiei Comisiei de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar. La întâlnire au participat, alături de membrii Comisiei psihologul şcolar, asistentul social, un specialist al Centrului de zi, părinţii elevilor şi cei doi copii implicaţi direct. S-a analizat în pricipal situaţia premergătoare conflictului şi cauzele care au dus la declanşarea comportamentului violent. De asemenea, elevii au fost invitaţi să identifice comportamente non-conflictuale pe care le-ar fi putut aborda în situaţia descrisă. Psihologul a consiliat elevii în acest demers.
Al treilea demers a vizat luarea măsurilor legale conform ROI şi implicarea celor doi elevi în activităţi educaţional-terapeutice specifice.

Comportamentul celor doi elevi a fost monitorizat timp de trei luni, în mediul şcolar, în Centrul de zi şi în mediul familial. La finalizarea termenului, nici unul dintre copii nu mai abordase un comportament agresiv/violent şi nu a mai fost implicat în nici un fel de conflict.

Elevul agresat: „nu este prima oară când sunt pus în această situaţie, însă recunosc că şi eu am fost vinovat. Dacă nu-l sâcâiam, el nu se enerva. Dar putea să-mi spună să-l las în pace. Nu trebuia să dea în mine.”
Profesorul agresat verbal de elev: „având în vedere specificul copiilor cu care lucrăm, nu este prima oară când sunt pus în această situaţie. Elevii noştri nu-şi pot controla întotdeauna stările de nervozitate, însă nici nu conştientizează riscurile unor astfel de comportamente. Sub nici o formă nu este cazul să vorbim despre o agresiune conştientă, voită a unui minor asupra unui adult”.
Elevul agresor: „nu-mi place să iau bătaie şi nici să fiu înjurat. Şi eu îi sâcâi pe colegi şi cred că nu le place”.
Părinte: „şi eu înţeleg că avem copii care sunt într-o situaţie specială nerealizând întotdeauna cât de grave pot fi urmările comportamentelor lor. Şi mie mi se întâmplă să am conflicte cu băieţii mei şi ei să ridice tomul la mine însă niciodată nu am reuşit să rezolv conflictele dacă am ţipat la ei. Nici noi, părinţii şi nici profesorii nu trebuie să se considere victime în astfel de situaţii pentru că, aşa cum s-a mai menţionat, cele mai multe comportamente agresive ale acestor copii vin pe un fond emoţional şi psihic tarat”
Elev neimplicat în conflict: „cred că nu m-aş fi simţit bine dacă aş fi fost în locul colegului meu bătut. Sunt mulţi copii mai mari care ţipă la noi sau care ne bat şi de multe ori noi nu am făcut nimic. Nu-mi place să iau bătaie şi de aceea eu nu bat alţi copii”.
În concluzie, atât elevii cât şi adulţii au fost de acord ca sunt multe situaţii de violenţă între elevi sau între elevi şi profesori, principala cauză fiind lipsa unor modele comportamentale non-conflictuale pentru copii şi tulburările psiho-emoţionale caracteristice deficientului mintalal care îi împiedică să gestioneze constructiv astfel de situaţii.

Elevul agresor: „l-am pocnit pentru că mă enervase foarte tare. I-am zis să mă lase în pace. Şi în pauză se tot ţinea de coada mea. Ştiu că nu trebuia să îl bat, puteam să-I spun doamnei”.
Părinte: „fiecare dintre noi avem moment în care suntem obosiţi, tracasaţi, nervoşi şi cu toate acestea nu ridicăm tonul la cei din jur. Sunt şi situaţii în care o facem şi copiii văd acest lucru. Poate ar fi bine să ne gândim la faptul că, mai ales copiiii noştri învaţă comportamentele prin imitaţie şi nu înţeleg explicaţiile verbale. Noi putem raţiona şi putem bloca astfel de comportamente şi cu toate acestea nu o facem întotdeauna. Nu ne place să fim victime, dar sunt nenumărate momente în care nu ne gândim la cei care ne enervează ca la nişte victime. Cu atât mai mult copiii noştri nu pot face acest lucru. Noi trebuie să le oferim un climat de calm şi bună înţelegere în care astfel de conflicte să nu aibă motiv să apară”.
Cadru didactic: „nu este de loc plăcut să fii agresat verbal sau fizic, cu atât mai mult pentru noi, profesorii în relaţia cu elevii. Cu toate acestea, nu trebuie să dăm curs unor astfel de provocări nici în relaţiile adult-copil, nci în relaţiile dintre elevi. Ar trebui să fim conştienţi că şi faptul că elevii ne văd pe noi nervoşi sau agasaţi duce la astfel de situaţii. Rolul nostru este mai important în prevenirea unor astfel de comportamente şi în rezolvarea situaţiilor ca cea prezentată fără a apela la măsuri coercitive”.
În concluzie, atât copiii cât şi adulţii, au fost de acord că violenţa atrage violenţă şi un comportament agresiv nu poate fi benefic în construirea unui climat care să favorizeze relaţii de cooperare şi înţelegere.

Toţi elevii participanţi la întâlnire au menţionat că au fost martori la astfel de conflicte şi niciodată nu s-au simţit bine după astfel de situaţii. Cu toate acestea, recunosc că au fost situaţii în care au fost tentaţi să se alăture uneia dintre părţi cu toate că ştiu că nu e bine.

Cadrele didactice consideră că, de cele mai multe ori, la nivelul şcolii un număr mare de elevi pe clasă, poate cauza deteriorarea climatului educativ prin scăderea posibilităţii de contact personal a profesorului cu toţi elevii clasei.
De asemenea, unanim de acord s-a exprimat opinia necesităţii menţinerii unui climat securizant pentru elevi, mai ales prin oferirea de modele comportamentale prosociale.(calm, înţelegere, toleranţă etc.)

Din punctul de vedere al directorilor, conduitele violente ale elevilor din şcoala noastră s-au redus în ultima perioadă, acesta fiind un aspect pozitiv al activităţii cadrelor didactice dar şi a creerii la nivelul şcolii a unor oportunităţi educaţionale şi terapeutice (Cercuri educative, art-terapie, competiţii sportive etc.) care oferă elevilor cu nevoi speciale mediul propice pentru preluarea şi exersarea de modele comportamentale prosociale. Mai există încă astfel de situaţii conflictuale între elevi, uneori implicând şi componente de violenţă verbală între elevi şi adulţi şi aceste situaţii trebuie gestionate cu mare responsabilitate şi cu respectarea prevederilor Regulamentelor de Ordine Interioară de către întreg personalul instituţiei.

Părinţii consideră că una dintre cele mai importante influenţe în procesul de dezvoltare comportamentală a elevilor o constituie cadrul didactic însuşi, prin atitudinea, conduita şi competenţele psihopedagogice de care dispune. Exemplul personal, comunicarea educaţională, calmul şi tactul pot stimula comportamentul elevilor. De asemenea, părinţii poartă o mare responsabilitate în acest sens, pentru că familia este mediul în care copilul se formează şi exersează comportamentele învăţate.

În ceea ce priveşte motivele comportamentului neadecvat al elevilor , opiniile specialiştilor sunt următoarele:
Motivele sunt legate de specificul vârstei elevilor: vor să pară puternici răspund la provocări; pubertatea fiind perioada în care tinerii tind să-şi demonstreze ascendentul în raport cu ceilalţi (forţa, autoritatea, promptitudinea reacţiilor, curajul de a riposta), dar şi perioada în care ei se dovedesc extrem de fragili şi acceptă cu uşurinţă influenţele celor din jur (grupul de prieteni).
De asemenea, alături de influenţa grupului, anturajului, familia are şi ea un rol covârşitor în dezvoltarea personalităţii prin promovarea unui anumit tip de comportament ce modelează copilul în plin proces de formare.
Nu în ultimul rând, colaborarea şcoală-familie poate face ca astfel de conflicte să fie prevenite.

Reprezentantul Poliţiei consideră că în acest caz s-a procedat corect încercându-se în primul medierea conflictului şi dezbaterea lui în Comisia de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar, abia apoi aplicându-se măsurile legale.
Avându-se în vedere specificul elevilor şcolarizaţi în această instituţie precum şi nivelul de gravitate al conflictului (nu a fost un conflict cu urmări majore) acest demers este cel mai recomandat. Cu toate că nivelul de înţelegere al copiilor este redus, ei trbuie învăţaţi să-şi asume responsabilitatea faptelor.

În concluzie, se impune sporirea preocupărilor în ceea ce priveşte prevenirea fenomenului violenţei în mediul şcolar, identificarea cauzelor particulare, desfăşurarea de activităţi de comunicare interpersonală, intensificarea colaborării cu toţi factorii implicaţi (psihopedagog, ONG, poliţie etc.) Discuţiile de grup au constituit ocazii de nuanţare a opiniilor actorilor şcolari.